Tribute to Celelalte Cuvinte

Fotografii de la concertul din Iasi, 2012, si niste texte, de savurat langa o cana de cafea, dimineata…

~~~

azi ca si ieri
numai iubiri si dureri
ieri ca si azi
ura,minciuna,necaz
jur imprejur,ziduri si gratii de fier
cu sa-i mai cer acum clipele mele ce pier

lumea cea stramba
care se schimba
ca un altoi

lumea de apoi
lumea de apoi
lumea de apoi
lumea de apoi

om increzut,aspru si nepriceput
pentru trecut
nu e prea mult de facut
om de nimic,lacom si nechibzuit
esti pedeacum,cel care-a jucat si-a pierdut

lumea cea dreapta
care te-asteapta
fara nevoi

lumea de apoi
lumea de apoi
lumea de apoi
lumea de apoï

N-ai sa simti cum te aprinzi
Nici cum tremuri cand deschizi
O scrisoare semnata
Indelung asteptata
Paginile fara plic
Trec la fiecare click
Megaocteti de date
Spre adrese ciudate.

Cu trei W…

Imi lipseste uneori
Vremea cand schimbam scrisori
Si le lipeam pe spate
Timbre adevarate
Urmaresti, citesti, asculti
Vesti de la necunoscuti
Fara strop de cerneala
Fara nici o greseala.

Rataciti ca si tine
La adrese straïne…

Suflet nefericit,
Visul tau nu s-a implinit.
Suflet nefericit,
Cat ai plans, cat ai suferit.

Tot ce-ai iubit,
A fost durere.
Ce-ai pretuit
A fost parere.

R:
Uita tot ce-ai pierdut,
Tot ce-ai vrut, tot ce n-ai avut.
Uita timpul ce-a trecut,
Un sfarsit e un inceput.

Zilelor care au trecut
Şi socoteala le-ai pierdut
De când jos la poarta ta
Nu, nimeni nu a mai trecut.

Nici la fereastră nu-s culori(?)
Trec numai norii călători
Simţi că-n tine e un gol
Cum e în cutia de scrisori.

Iar te-ai închis în odaia ta
Lacrimi în ochi ai, nu-i aşa,
Te întrebi să mai fi fost
Mai singură ca acum.

Tu, de asemeni, ai purta
Vinovăţia-n seama ta
Dar nici tu n-ai mai fost
Mai singur ca acum.

Parcă mai e ceva-ntre noi
Ce ne opreşte pe-amândoi.
Cum de-am lăsat de s-antâmplat
Toţi care ne-am însingurat

Cum ne topim de acelaş dor,
Cum fiecare-i temător,
Cum poate fi mistuitor,
Vina e a noatră, a tuturor.

Rândul tău încă n-a venït.

Ani întregi s-au scurs
Vise dragi s-au dus
Par aşa schimbat şi nu-s
În suflet sunt ascuns
Par întors din drum şi nu-s
Dar nu mă simt ajuns

Nu-i vina mea
Nu, nu-i deloc vina mea

Ani ce n-am ştiut
Cum s-au petrecut
Par acum ca m-au cuprins
Dar nici nu m-au atins
Par ca pradă le-am cazut
Dar eu abïa-s nascut


Ani întregi s-au scurs

Vise dragi s-au dus
Par aşa schimbat şi nu-s
În suflet sunt ascuns
Par întors din drum şi nu-s
Dar nu mă simt ajuns

Nu-i vina mea
Nu, nu-i deloc vina mea

Ani ce n-am ştiut
Cum s-au petrecut
Par acum ca m-au cuprins
Dar nici nu m-au atins
Par ca pradă le-am cazut
Dar eu abïa-s nascut

Nicaieri într-acest loc blestemat
Nu mi-am aflat rostul
Istovit doar de mult prea-n zadar
ce mă zbat

Dacă gândul mi-e dus tot la apus
An dupa an, oare n-a fost chip
Sau sa nu fi-ncercat
îndeajuns

Şi mereu aţipit – neam blestemat! –
Mi-ai aşternut poate
Un coşmar care nu mai are sfîrsït

Pe o lunga si aspra si stearpa sosea
Ca toate soselele lumi
Pe o lunga si aspra si stearpa sosea
Era o fantana cu ciutura grea

Caci apa si ?cradise? trecand peste ea
In straturi pojghitele ?humi?
Era o fantana cu cumpana grea
Ca toate fantanile vieti

Era o fantana cu cumpana grea
Cu apa salcie ci calda si rea
Dar furca cu bratele intinse pandea
?Momind? de departe drumeti

Zoareau insetati sa ajunga la ea
Ca toti insetati din viata
Treceau cu putere de cumpana grea
Dar apa salcie si calda-i gonea

Si-ades cate unul mai tanar pleca
Cu lacrami de ciuda pe fata
Si-ades cate unul mai varstnic credea
Ca toti ce cunosc apa vieti

Era o fantana cu cumpana grea
Cu apa salcie ci calda si rea
Dar furca cu bratele intinse pandea
?Momind? de departe drumeti

(haaa… ha….. )
Ziua s-a ivit,
Zidu-i ispravit.
Vaiet inabusit
Inca s-a auzit
Pentru manastirea ce-a dorit
Jale si suspin l-au insotit.
Langa zidul lui
E fantana suspinului
Cu apa putina
Cu apa sarata
De lacrimi udata
Pentru manastirea ce-a dorit (De lacrimi udata)

Jale si suspin l-au insotit.
Pentru manastirea ce-a dorit (manastirea ce-a dorit)
Jale si suspin l-au insotit. (si suspin l-au incoltit)
Si suspin l-au insotit. (si suspin l-au incoltit)
Si suspin l-au insotit. (si suspin l-au incoltit)

Si suspin l-au insotit…
Si suspin l-au incoltït…

Fara stapan a ramas
De vremuri ce au apus
Sapata, prea adanc sapata
O comoara

Locu-i ascuns,
Greu de patruns
Locu-i ferit,
Greu de gasit

Destui ca el au mai fost
Sa sape au incercat
Ca el au ratacit
Prin locuri neurmate

Locu-i ascuns
Greu de patruns
Locu-i ferit
Greu de gasit

Pietre rare-nchipuia
Deci fire safire sa afle visa
Si potire aurii
Inele, bratari, chiotori si clipsii

Si sapa, sapa
Si sapa, sapa

Istovit, doar o clipa se oprea
Odihnit, iarasi se apuca
Prietenii toti pe rand si-a pierdut
E singur si tacut
Oricine il stie il crede smintit
Nebun nestapanit

Dar intr-o zi, cand
Fara sa vrea
Aproape-n preajma sa
Locu-i de taina odata a gasit
Visul i s-a-mplinit

Si se vazu de toti parasit
Urat, imbatranit
Tot ce o viata intreaga a visat
Pe loc a ingropat

Se simti
Impresurat
Mereu laudat
Ce folos
Daca bogat ?
Cei ce l-au tradat
Prefacuti…
Care folos
de s-ar fi intors ?

Ce folos
daca aduni
ura si minciunï ?

1.Daca vrei privirea sa-mi las in podea,
Calca peste ea,calca peste ea.
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit,lasa-ma uimit.

2.Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard,lasa-ma sa ard.
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg,lasa-ma sa curg.

3.Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant,lasa-ma sa cant.
Lasa-ma sa cant,lasa-ma sa cant

Nu te mira de un străin
În tara mea, de unde vin
e loc puţin

Si tot ce ştiu e cenuşiu
Oraşul meu, de unde sunt
e prea mărunt

Sunt un biet suflet rănit
Din Răsărit
Doamne nu mă lăsa
Fie voia Ta
Mi-au dat în dar gîndul amar

– Sărman hoinar – sa-l port mereu
pe drumul meu
În urma mea n-am ce lăsa
La răsarit, acolo n-a
rămas nimic

Sunt un biet suflet rănit
Din Răsarit
Doamne nu mă lăsa
Fie voïa Ta

Jos , peste tot,
pe noroi de sange zac, risipiti,
mortii unui sfant razboi
Si vii ce-n zadar se zbat,ingroziti,
sa scape-ncercand,
a fost sa le fie dat,
blestemand , sa piara curand ….

Dintr-un amvon
ura coboara-ntre noi
Neam si soi , noi intre noi,
la Armaghedon …

Vai ce amar
pentru cei ce-am mai ramas, la hotar,
intre ce e viu si mort
Si nu ne-a fost in suflet greu,
nestiind pe cine-n solda cui,
siret ademeniti mereu
am ucis in numele lui …

Dintr-un amvon
ura coboara-ntre noi
Neam si soi , noi intre noi,
la Armaghedon …

N-am putea cumva, sa mai stam,
oare nu prea degraba , prea usor,
ne indreptam spre Armaghedon
Ca si cum nici macar
nu am sti ca-i scris asa:
E ultimul drum…..
E ultïmul drum….

Stăm la un loc, ca acuma
Suntem mereu toţi într-una
Ştii bine slăbit de te vei gasi
Sfârşitul te-aşteapta cînd vom simţi

În iarnă părem
Cum rar se arată
O haita de lupi
De sânge-nsetată
Ce urlă flamânzi
La luna din ceaţă
Şi bîntuie cruzi
Pădurea de gheată

Prada stârnim cerbul noaptea
Dar ocolim oare moartea
Cel care de cerb lovit a cazut
Cu toţii ştim bine-atunci e pierdut
În grabă cerbul scăpat vom lăsa
Pe-al nostru ranït îl vom sfârteca

~

~

~

~

~

~

~

~